1.3.2. Modelul matematic al procesului de diseminare inovativ-antreprenoriala
Una dintre abordarile moderne ale modelarii procesului de diseminare inovativ-antreprenoriala se bazeaza pe principiul electivitatii colective dinamice (ECD) [32]. Patru tipuri de factori majori participa in procesul dinamic al difuziei inovative:
- adoptatorii de inovatii;
- antreprenorii;
- setul de alternative;
- mediul activ.
Raspandirea inovatiilor in interiorul sistemului de firme si industrii – generand si implementand inovatii si raspandirea spatio-temporala a inovatiei printre adoptatorii individuali ai noilor produse incorporeaza trasaturi ale competitiei de tip ecologic dintre inovatii.
In urma excluderii competitive a inovatiilor neeficiente alternative, inovatiile difuzeaza intre adoptatorii individuali ai noilor produse, pe baza unui proces ECD, acestia luand in calcul castiguri viitoare si incorporand inter-reactia si procesul de invatare, care slabesc legaturile vechii mentalitati. In plus, interactia externa a mediului activ restrictioneaza comportamentul de alegere inovativa al indivizilor, prin componenta cererii si schimba abilitatile firmelor si industriilor prin componenta ofertei, generand redistributia aditionala a inovatiilor alternative. Un mediu activ niveleaza actiunele extreme ale excluziunii competitive a inovatiilor si genereaza nise socio-economice, acestea jucand un rol in formarea “incubatoarelor”“ noilor alternative inovative si asigurand conservarea celor existente. Astfel, “discontinuitatile creative” sunt sprijinite prin actiunea unei interventii externe sistemului, asa cum este sprijinul guvernamental al dezvoltarii regionale, implementarea unei politici economice nationale, descentralizarea fiscala si institutionala etc. Actiunea generala a “discontinuitatii creative” este echivalenta cu excluderea competitiva, care precede existenta stabila a doua, sau a mai multor specii, cu nevoi identice si care locuiesc in aceeasi nisa ecologica, atunci cand exista o limitare a resurselor.
1.3.2.1 Competitia ecologica si procesul electivitatii colective
Se pot considera un set complet de “n” alternative inovative, un spatiu multidimensional R al parametrilor spatiu-timp si toti parametrii socio-economici electivi relevanti, caracterizand atributele componentilor oferta/cerere ai difuziei inovative. Vectorii probabilitatii elective sunt :
(8)
(9)
Fie “s” o directie oarecare in spatiul R; atunci schimbarea relativa a probabilitatii elective y (r), in directia “s” este :
(10)
unde (
) este derivata intr-o directie arbitrara a spatiului R.
Principala ipoteza a descrierii difuziei alternativelor inovative ca un efect al comportamentului electiv al “omului social” este existenta “constiintei colective” : schimbarile relative marginale ale probabilitatii electivitatii inovative (PEI) depind de distributia probabilitatii alternativelor inovative intre adoptatori, adica depind de toti componentii vectorilor de distributie a probabilitatii y(r).
Aceasta inseamna, din punct de vedere analitic, ca continuumul dinamic spatiu-timp poate fi reprezentat in forma unui sistem de ecuatii derivate partiale pentru o directie “s”:
(11)
(12)
Conditiile de integrare ale sistemului (ecuatiile 15 si 16) sunt :
(13)
pentru fiecare doua directii arbitrare “p” si “s” in spatiul parametric R.
Aceasta inseamna ca :
(14)
Asa cum se stie din teoria functiilor cu mai multe variabile, pentru fiecare “i” exista un potential scalar Vi(r), astfel incat :
(15)
astfel sistemul (ec. 15) capata forma:
(16)
In [32] se demonstreaza ca sistemul (16) este echivalent cu :
(17)
Sistemul (ec.17) reprezinta comportamentul electiv al “omului social” in forma explicita; produsul yiyj reprezinta probabilitatea contactelor (direct sau indirect) dintre adoptatorii “i” si “j” ai inovatiilor.
Expresia
masoara impactul acestor contacte asupra schimbarii relative a probabilitatii relative de adoptare a inovatiei “i”, adica eficacitatea acestor contacte. In plus, cresterea sau declinul proportiei adoptatorilor inovatiei este considerata de “omul social” ca o schimbare in utilitatea acestei inovatii.
De aceea expresia:

poate fi interpretata drept utilitatea marginala dinamica a tranzitiei de la alternativa inovativa “j” la “i” si, corespunzator
poate fi interpretata drept utilitatea marginala dinamica a alternativei inovative “i”, care reprezinta expectativa castigului viitor, prin schimbarea locului sau prin schimbarea atributelor socio-economice ale alternativei inovative “i”. Solutia explicita a sistemului (ec.17) are forma:
(18)
Formula(18) ofera un suport suplimentar pentru interpretarea potentialelor scalare Vj drept utilitati ale alternativelor inovative, care reprezinta, de fapt, evaluari mentale ale castigurilor viitoare generate de adoptie. In plus, este posibil sa se introduca o interpretare suplimentara a potentialelor scalare din punctul de vedere al sistemelor socio- economice producatoare sau stimulatoare de alternative inovative. Se pot accepta notatiile:
(19)
Atunci sistemul (ec.17) capata forma:
(20)
in care, aijs(r) reprezinta influenta marginala (in directia “s”) a alegerii inovatiei “i” asupra adoptarii inovatiei “j” si, astfel, exprima masura proportiei actuale de contacte dintre adoptatorii inovatiilor “i” si “j”, care stimuleaza tranzitia de la inovatia “i” la “j”. Matricea de interreactie
este antisimetrica:
(21)
Antisimetria se poate interpreta intr-o asemenea maniera, incat se poate spune ca fiecare pereche de inovatii “i” si “j” participa in jocul de suma zero antagonic cu coeficientul de interactie aijs, care este speranta castigului rezultat din transferul de la inovatia “j” la inovatia“i”.
1.3.2.2. Difuzia temporala a inovatiei
Preocupari mai vechi [33] arata ca au existat incercari de a se gasi similitudini intre difuzia informatiei ST si alte fenomene, cum sunt: raspandirea epidemiilor, cresterea exponentiala a populatiei etc. In [33] se prezinta o abordare a problemei modelarii matematice a diseminarii informatiei, pornind de la difuzia fizica si de la legea lui Fourier:
(22)
in care: λ – conductivitatea, u – temperatura.
Aceste modele prezinta unele inconveniente legate de interpretarea rezultatelor, deoarece curbele experimentale obtinute prezinta abateri semnificative fata de curbele teoretice. Luand ca parametru variabil timpul, intr-o abordare moderna [32], sa consideram “n” inovatii competitive, caracterizate la fiecare moment “t” prin distributia de probabilitate a adoptatorilor de inovatii:
(23)
De asemenea, fie:
(24)
transe din nisele de adoptie, generate de interventiile teritoriale. Sa consideram s0 transa cu populatia susceptibila, astfel incat: 0<s0<1.
In plus, fie:
, setul de utilitati marginale temporale ale fiecarei inovatii.
Se poate scrie o ecuatie multinomiala:
(25)
Tranzitia de la intreaga populatie a unei zone la esantionul de adoptatori ai populatiei susceptibile se realizeaza cu ajutorul transformarilor:
(26)
care conduc la ecuatia multinomiala generalizata:
(27)
Forma vectoriala a sistemului (ec. 27) este:
(28)
unde:
si reprezinta distributia de probabilitate a adoptatorilor a diferite inovatii in interiorul unei populatii susceptibile.
Matricea antisimetrica este:
(29)
care reprezinta coinfluenta diferitelor inovatii rezultata in cadrul comportamentului competitiv.
Transformarile (ec. 26) au urmatoarea forma vectoriala:
(30)
care asigura conversia de la sistemul (27) la sistemul (25). In acest ultim caz, matricea M reprezinta actiunea mediului activ.
Este posibil sa se demonstreze ca:
(31)
si
(32)
De aceea, forma vectoriala a sistemului (25) este:
(33)
Sistemul de ecuatii diferentiale (25) are solutia analitica explicita:
(34)
unde i=1, 2, …, n.
Pentru populatia susceptibila solutia explicita a sistemului (27) are forma:
(35)
solutie ce reprezinta o crestere logistica multinomiala.
Fiecare ciclu competitiv (de tip Schumpeterian) incorporeaza trei tipuri de comportament privind alternativele inovative:
- Declinul relativ al vechii alternative, incepand cu nivelul distributiei stabilizate in randul populatiei susceptibile si, gradual, diminuare pana la nivelul niselor de conservare sau, chiar al disparitiei.
- Cresterea relativa a pulsurilor celor mai noi si eficiente inovatii, incepand cu nisa de incubare si, gradual, difuzand catre toata populatia susceptibila, prin competitie cu alte alternative.
- Curba tip unda crestere-descrestere a pulsurilor inovatiilor “satelit”, initial prezentand o crestere in cadrul populatiei susceptibile, pana in momentul declinului vechilor alternative si, eventual, pierzand competitia in raport cu alte inovatii mai eficiente.
In final, la sfarsitul acestui ciclu este realizata o noua distributie stabilizata a inovatiilor in randul polulatiei susceptibile. Urmatorul ciclu porneste cu aparitia treptata a noi pulsuri de inovatii, care inving barierele existente si intra in competitie cu vechile si noile alternative inovative. Astfel, fiecare ciclu include diferite cicluri de termen scurt si mediu, iar o succesiune de mai multe cicluri genereaza unde de crestere-declin pe termen lung. Aceasta descriere calitativa se poate sustine analitic, asa cum se prezinta in cele ce urmeaza.
Sa consideram, pentru inceput, cazul unor utilitati marginale non-coincidente temporal. Cu ajutorul schimbarii in notatie, sa presupunem ca:
(36)
Structura calitativa a competitiei dintre inovatii poate fi prezentata cu ajutorul matricii calitative
(37)
unde :
(38) ![]()
Folosind proprietatea:
obtinem, din ecuatia (34):
(39)
(40)
inversand sensul de variatie a timpului:
(41)
(42)
In forma vectoriala, se poate scrie:
(43)
(44)
Astfel, coloanele negative si pozitive ale matricii signA ating distributiile initiale si finale ale probabilitatilor adoptarilor, in procesul de difuzie inovativa. Aceste distributii sunt reprezentate de prima si ultima coloana ale matricii de redistributie M.
Descrierea calitativa a procesului de difuzie inovativa poate fi completata cu ajutorul analizei semnelor (signs) derivatelor (dwi/dt). Mai intai de toate, sistemul (25) implica:
(45)
Aceasta inseamna ca probabilitatea de alegere w1(t) a cele mai eficiente inovatii, cu utilitatea marginala maxima temporal a1, creste monoton; prima inovatie porneste din nisa ei incubatoare s1 si se raspandeste in randul populatiei susceptibile, pana la nivelul s1+s0. Probabilitatea de alegere wn(t) a celei mai slabe a n-a alternativa inovativa descreste monoton; vechea alternativa inovativa paraseste populatia susceptibila, incepand de la nivelul sn+s0 si se opreste la nivelul nisei de conservare sn.
Comportamentul inovatiilor “satelit” poate fi descris astfel: sistemul (25) si solutia ecuatiei [vezi (34)] dau pentru fiecare i=2, 3,…, n-1 urmatoarea expresie a derivatei:
(46)
De aceea, semnul derivatei depinde de semnul expresiei [51]:
(47)
Expresia (47) isi schimba semnul sau la punctul timax, care este solutia ecuatiei algebrice non-lineare:
(48)
Valorile timax , i = 2, 3,…, n-1 sunt punctele de maximum pentru functiile wi(t); astfel, probabilitatea de alegere wi(t) a fiecarei inovatii satelit creste monoton in intervalul (-∞, timax) si scade monoton in intervalul (timax, +∞).
Cele mai eficiente inovatii, raspandindu-se pe baza eforturilor antrprenoriale din nisa de adoptie, isi cresc ponderea lor relativa, dupa o curba in forma de “Sem>”, printr-o excludere graduala a alternativelor neadoptate sau satelit. Cand se atinge capacitatea maxima de expansiune a inovatiei eficiente, adica atunci cand toata populatia susceptibila a adoptat-o, diferentierea dintre unitatile de adoptie / neadoptie se stabilizeaza si ciclul de tip Schumpeter este complet. Pe termen lung, aceasta stabilitate devine vulnerabila, deoarece o noua inovatie alternativa, care a asteptat in “nisa sa incubatoare”, devine suficient de matura pentru a invinge barierele existente. Urmatorul ciclu incepe, adica un nou grup de inovatii devine mai eficient, isi incepe propria crestere relativa, dupa o curba de forma “Sem>”, insotita de declinul relativ (de forma curbei “S” al vechii alternative si al alternativelor satelite, care se conserva numai in interiorul niselor lor de adoptie.
1.3.2.3. Informatia si nivelul de cunoastere in procesul dezvoltarii social-industriale.
Cel mai important factor in dezvoltarea social-industriala este comunicarea internationala. O cultura poate invata de la o alta prin imitare, inovare sau prin ambele procese. In epoca moderna nu exista cultura care sa fi devenit inalt civilizata si industrializata fara comunicarea cu alte culturi. Capitalul uman al unei culturi poate fi crescut prin interactiile cu alte culturi. O problema ce ar merita investigata este aceea de a determina influentele asupra dezvoltarii economice in cazul a doua natiuni care au capitalul identic si o populatie stabila, dar atitudinile lor, in ceea ce priveste imbunatatirea capitalului uman, sunt diferite [37].
1.3.2.3.1. Modelul de baza.
Consideram doua natiuni, 1 si 2. Acestea produc acelasi reper, folosind ca intrari capital si forta de munca. Fie capitalul tarii “i”, la momentul “t”: Ki(t). Presupunem constanta “calitatea” capitalului in timp. Aceasta ipoteza neglijeaza influenta cercetarii stiintifice asupra proiectarii masinilor. Presupunem, de asemenea, ca populatiile din fiecare tara nu se schimba (nu exista migratii de populatie intre cele doua tari).
Populatia dintr-o tara “i” este Pi. Pentru a descrie calitativ capitalul uman al populatiei se introduce indexul de calificare zi(t) al populatiei natiunii “i”. Acesta se determina prin nivelul mediu de educatie, cunoastere, aptitudini profesionale si alte aspecte ale calitatii umane. Folosind indexul de calificare se poate defini forta de munca calificata a natiunii “i” zi(t) Pi.
Eficienta economica este determinata mai ales de zi(t) Pi si mai putin de Pi. Acest produs arata ca dezvoltarea economica este determinata de cantitatea umana si de calitatea caracteristicilor umane.
Productia natiunii “i” este data de:
(49)
Pentru forma explicita a ecuatiei (49), in [37] se recomanda relatia Cobb-Douglas:
(50)
unde: νi>0 (pentru i=1,2), iar 0<α<1.
Se poate scrie:
(51)
unde:
.
Parametrul α este identic pentru cele doua natiuni. In aceste conditii, daca doua tari au acelasi nivel de cunoastere si acelasi capital, productia lor pe unitatea de timp este identica, daca parametrii ν1 si ν2 sunt identici. Intr-un anume sens, acesti parametri descriu eficienta institutiilor si organizatiilor dintr-o economie, in timp ce termenul
descrie capacitatea “proiectata” a productiei.
Conform acestor precizari, ecuatia acumularii de capital este:
(52)
unde: δi = rata inflatiei, si = rata profitului.
Presupunem ca in cazul celor doua tari vizate (i=1, 2) δi este constant: δ1= δ2=δ.
Parametrul si este considerat un parametru determinant istoric, desi sunt argumente care arata ca rata profitului este stabila numai pe termen scurt [37].
Daca pornim de la o ipoteza realista, atunci:
(53)
unde: 1- si = rata consumului, Si = nivelul biologic de supravietuire, Yi = productia disponibila pentru consumul direct.
Daca Yi<SiPi, atunci populatia va muri sau capitalul existent va fi consumat pentru supravietuire. Daca nu exista pericolul foametei intr-o economie, este normal ca Yi>SiPi. Gi este puternic dependent de institutii si de caracteristicile culturale ale economiei luate in analiza. Cand (Yi-SiPi) nu este prea mare, populatia tinde sa consume ceea ce produce. In cazul luat in analiza, Gi este foarte mare. Desigur, daca sunt utilizate politici de “profit fortat”, atunci Gi poate fi coborat, chiar daca (Yi-SiPi) este foarte mic. Pe de alta parte, cand (Yi-SiPi) devine foarte mare, pare rezonabil sa presupunem ca Gi este relativ stabil pentru o anumita perioada (nu foarte lunga). Dar si aceasta ipoteza este dependenta de calea istorica a dezvoltarii economice si de alte caracteristici ale societatii.
Ecuatia (52) descrie cresterea economica fara interactiuni internationale si fara posibilitatea imbunatatirii calitatii umane. In cazul calitatii umane constante, sistemul este identic cu modelul neoclasic de crestere standard uni-sectorial, daca populatia creste cu o rata interna fixa.
In acest caz, dinamica economica a tarii “i” este data de:
(54)
unde:
este o constanta pozitiva.
Sistemul descris de ecuatia (61) are un echilibru unic si este global stabil. Se poate trage concluzia ca, daca nu exista interactiilor internationale si posibile schimbari ale calitatii umane, economia va fi global stabila. Totusi, un asemenea sistem este foarte simplu, acesta poate fi considerat ca o descriere potrivita unei societati agricole izolate, in care generatiile continua sa traiasca in conditiile unor minore prefectionari ale calitatii umane. In plus, acumularea de capital este foarte inceata. Este de mentionat ca s-a neglijat posibilitatea utilizarii teoriei lui Malthus cu privire la populatie.
Echilibrul modelului unei economii izolate este dat de:
(55)
Deci, capitalul este direct proportional cu calitatea umana, eficienta organizarii si populatia, dar invers proprotional cu rata inflatiei.
Luand in discutie posibila dinamica a schimbarii calitatii umane, stim ca exista mai multe cai de afectare a acestei calitati. Dintre acestea, s-ar putea analiza patru aspecte pricipale ale procesului de invatare.
Acestea sunt:
- diviziunea muncii;
- imitatia;
- invatarea prin “a face”;
- invatarea prin “educatie”.
Chiar Smith [38] si alti econmisti au recunoscut importanta diviziunii muncii in cresterea eficientei economice a activitatii umane. In lucrarea citata, Smith scria ca “Cele mai mari perfectionari ale puterilor productive ale muncii, cea mai mare parte a aptitudinilor, indemanarii si judecatii cu care aceasta este oriunde directionata sau aplicata, par sa fie efecte ale diviziunii muncii”.
Imitatia este, de asemenea, o cale importanta de crestere a calitatii umane. Diferite firme, regiuni si natiuni au propriile lor caracteristici. Ceea ce au realizat tarile Est-Asiatice in domeniul cresterii economice se datoreaza procesului de imitare si adaptare.
Populatia poate imbunatati capitalul uman prin experimentare. “Invatarea prin a face” este deosebit de importanta pentru acele activitati care necesita aptitudini speciale. Dar acest factor joaca un rol mult mai diminuat in dezvoltarea economica moderna, deoarece multe activitati umane sunt inlocuite de masini automate.
In societatea industrializata moderna, educatia este cea mai importanta cale de a perfectiona calitatea umana. Dar educatia costa. Forta de munca curenta se reduce, fiind alocata sectorului educational. De asemenea, populatia trebuie sa-si descreasca consumul curent in scopul cresterii cunoasterii. Educatia unei natiuni este determinata de multi factori.
Ţara care este guvernata de politicieni interesati numai de obiective de scurta durata, greu poate aloca resursele sale pentru educatie, deoarece efectele sale asupra dezvoltarii sociale se obtin in termen lung. Procentul din PIB care se aloca educatiei nu este dependent doar de resursele financiare ale natiunii, ci este dependent si de gradul in care natiunea recunoaste semnificatia educatiei in dezvoltarea pe termen lung. Problema tendintei populatiei sub-educate de a produce generatii viitoare mai putin educate nu este doar legata de comandamente economice, ci este in conexiune cu intreaga civilizatiei a natiunii.
Pe baza elementelor de mai sus se poate exprima matematic o posibila dinamica a calitatii umane:
(56)
unde: ri = rata de depreciere a calitatii umane in tara “i”, Hi(Yi,zi) = functia de autoperfectionare a tarii “i” (fara aport extern), Ii = functia de invatare internationala.
Pentru simplificare, Hi se poate scrie:
(57)
unde: ci si hi sunt constante pozitive.
Exista multe posibilitati de interactiuni internationale in procesul invatarii. Pot fi diverse modele de invatare si, de aceea, este potrivit a se sugera un model posibil si sa se examineze comportarea sistemului. Sa presupunem ca Ii (i=1, 2) este dependent doar de zi si Pi. Intr-un anume sens, aceasta inseamna ca eficienta comunicarii internationale este mult mai dependenta de calitatea umana decat de conditiile materiale in actualele conditii ale epocii moderne. In practica, Ii poate fi afectat de productia sau de acumularea de capital. Cresterea productiei de capital favorizeaza facilitatile infrastructurale, ca retelele de comunicatii, serviciile publice, sistemele de transport etc. In plus, o natiune poate invata de la alta, prin achizitii de masini si prin transfer de tehnologii. Pentru simplificare, toate acestea se vor neglija.
In cadrul cooperarii internationale pot sa apara multiple influente. Cazul elementar de cooperare este cel care apare intre doua tari care, una in raport cu cealalta pot fi in diverse ipostaze.
1.3.2.3.2. Studiu de caz.
Ambele tari sunt performante la invatare
Consideram cazul a doua tari care au functii de invatare similare, dar care n-ar putea perfectiona calitatea umana stand izolate una de alta. In ambele tari exista oameni performanti, dar care nu sunt buni inovatori. Functia de invatare ia urmatoarele forme:
(58)
unde: m1, m2, u si v sunt constante pozitive.
S-a observat ca atunci cand populatia este mai putin calificata, tara incearca sa invete de la alta. Dar, cand calitatea umana a unei natiuni devine mai inalta decat a celeilalte, atunci scade viteza de perfectionare a capitalului uman. Parametrii mi, u si v descriu eficienta acestor interactiuni. Dinamica sistemului este data de:
(59)
S-a observat ca in sistemul nostru conditiile materiale ale lumii moderne, ca productia si capitalul, nu au influenta asupra perfectionarii capitalului uman, dar capitalul uman are un efect direct asupra acestora. De aceea, efectele interactiunilor internationale se exprima, mai degraba, prin schimbul ideilor decat prin schimbari materiale. Exista un echilibru unic dat de:
(60)
unde: 
La echilibru exista o relatie liniara intre capital si capitalul uman. Adica, o crestere a capitalului uman asigura cresterea capitalului, a productiei si consumului.
Semnificatia parametrului mi este aceea ca valoarea mai mare a acestuia reflecta capacitatea mai mare a tarii de a absorbi ideile celeilalte tari. Prin cresterea acestui parametru vor beneficia ambele tari, in termenii cunoasterii capitalului, productiei si consumului. Deoarece mi este puternic dependent de institutii, se poate constata ca, pe termen lung, o perfectionare a sistemului politic al unei tari va afecta cealalta tara prin efecte de invatare.
Un sistem in care capitalul uman se poate imbunatati prin colaborare internationala este un sistem care are o singura solutie de echilibru, acesta fiind stabil. Acest echilibru este stabil pana cand apar noi inovatii sau noi cai de interactiune.
Şi in celelalte cazuri se pot gasi relatii matematice similare, ce se pot interpreta.
Fara a mai prezenta aceste relatii, este interesant de a sublinia diverse caracteristici ale ipostazelor de cooperare intre doua tari. Atunci cand una din tari este capabila de autoperfectionare si celalata de invatare, se creaza un sistem instabil, pe seama capacitatii de autoperfectionare. Cand o tara este bun imitator iar cealalta este creativa si capabila de invatare, stabilitatea sistemului depinde de eficienta cooperarii si de capacitatea de creatie-invatare.
Intr-o analiza mai generala, pe langa acesti factori ar trebui luati in considerare si altii cum sunt: efectele comertului asupra dezvoltarii, Brain-draining-ul si migratia populatiilor etc.
2. Bibliografie.
30. Bittleston, Richard - Managing documents in the wider area, Information Management & Technology, vol. 28, nr. 5, 1995, p. 208-213.
31. Ashford, John - Full text retrieval in document management, Information Management & Technology, vol. 28, nr. 1, 1995, p. 28-32.
32. Sonis, Michael - Innovation Diffusion, Schumpeterian Competition and Dynamic Choice: A New Synthesis, Journal of Scientific & Industrial Research, vol. 51, March 1992, p. 172-186.
33. Avramescu, Aurel - Probleme generale ale informarii documentare, Probleme de Informare si Documentare, vol. 13, nr. 9, 1978, p. 43-64.
34. Hardy, P. A. - The Selection of Channels when Seeking Information: Cost/Benefit vs Least-Effort, Information Processing & Management, vol.18, nr. 6, 1982, p. 289-293.
35. Hoffmann, Eliahu - Defining Information: An Analysis of the Information Content of Documents, Information Processing & Management, vol.16, nr. 6, 1980, p. 291-304.
36. Hoffmann, Eliahu - Defining Information II: A Quantitative Evaluation of the Information Content of Documents, Information Processing & Management, vol.8, nr. 3, 1982, p.133-139.
37. Wei-Bin Zhang - A Two-Country Growth Model – Knowledge Accumulation with International Interactions, Journal of Scientific & Industrial Research, vol. 51, March, 1992, p. 187-194.
38. Smith, A. - An Inquiry into the Nature and Causes of Wealth of Nations, University of Chicago Press, Chicago, 1976.
39. Peters L. Daniels - Translating National R & D Investment into Trade Succes: An exploration into some dynamic linkages, Science and Public Policy, vol. 24, aprilie 1977, p.113 – 122.
40. x x x - Main Science and Technology Indicators, OECD1998.
41. x x x - National Science Board, Science & Engineering Indicators – 1998, Arlington, VA: National Science Foundation, 1998 ( NSB 98 – 1), SUA.
42. x x x - Research and Development Statistics: National Efforts,MoRST, Noua Zeelanda, 1998.
43. Ron Johnston - The Conundrums of Innovation, Science, Technology and Innovation, aprilie 1997, p. 23 –29.
44. Badea C. Dan - Studiu Integrator al Strategiilor de Dezvoltare pe Termen Lung, prin Ştiinta si Tehnologie, Editura INID, Bucuresti, 1999.
45. Stiglitz, E. Joseph - Whither Reform Ten Years of Transition, World Bank, Annual Bank Conference on Development Economics, Washington, April 1999.
46. x x x - Strategia Nationala de Dezvoltare Economica a Romaniei pe termen mediu, Guvernul Romaniei, Bucuresti, 2000.
47. Badea C. Dan - Transferul de tehnologii prin investitii directe, in conditiile tranzitiei la economia de piata, Editura INID, Bucuresti, 1998.
48. x x x - Raport pe anul 1998, ANSTI, Colegiul Consultativ CDI, Bucuresti, 1999.
49. x x x - Principes directeurs pour le requeil et l’intepretation des donnees sur l’innovation technologique, Manuel OSLO, OCDE/Eurostat, 1997.
50. x x x - Anuarul statistic al Romaniei, Comisia Nationala de Statistica, Bucuresti, 1998.
51. x x x - Organizatii internationale de transfer tehnologic, Editura INID, Bucuresti, 1997.
52. x x x - Guide to Best Practice for Business Incubators in Eastern Europe, UNIDO, Ernst and Young, 1991.
(va urma)