VIII. Oprirea fluxului de migrare / emigrare a specialistilor din CDI.

Pentru a opri fluxul de migrare / emigrare a specialistilor din CDI se vor asigura:

1.2. Concepte de baza.

1.2.1.1. Inovarea in sisteme informationale active

Reactia inovativa se amorseaza prin activarea unei puteri creative de la care se va naste ideea. Creuzetul favorit al acestei activari poate fi individul, ca atare, dar poate fi si un grup formal sau informal, in cadrul caruia exista un climat fertil inovarii. Ideea actioneaza intotdeauna la un semnal declansator, a carui origine ofera un criteriu pentru clasificarea reactiilor inovative: originea interna a grupului, ce semnifica introvertirea sau originea externa, ce releva extravertirea [5]. Aceasta se activeaza printr-o larga perspectiva asupra triadei de conditii exterioare - piata, tehnologia, concurenta - si permite orientarea sectorului de cercetare-dezvoltare catre proiectarea unui produs capabil sa infrunte mediul, cu o probabilitate de succes mai mare.

In completitudinea sa, inovarea se releva, incontestabil, prin globalismul sau, care se exprima prin mutatiile din ansamblul format din:


fig8

Fig. 8

Avand piata la origine, inovarea se naste intr-un creuzet al “socului”, intre o nevoie si una sau mai multe tehnologii. Socul poate interveni sub diverse forme: un transfer, o asociere de idei, o previziune, o coincidenta etc.

Nevoia poate fi constatata, recunoscuta ca potentiala sau imaginata si ca atare proiectata. Din socul acesta, acolo unde este favorizat prin deschiderea cea mai larga - uneori de piata, alteori de tehnologie, in interior ori in exterior - rezulta reactia purtatoare a primului germene inovativ. De aceea, acest germene apare ca un rezultat al hazardului, care nu favorizeaza decat spiritele pregatite (asa cum se exprima Pasteur). Comportamentul dual deschidere – reactie se afirma, astfel, in centrul actului inovativ. Campul sau de actiune se poate limita la prezent si se poate raspandi pe distante mari in spatiu, in intreaga lume. El poate, de asemnea, detecta in prezent ceea ce anunta viitorul, trecand in domeniul anticipatiei si incitand, inaintea altora, comportamentele viitoare.

Utilizarea viziunii evolutioniste duale in explicitarea inovarii umane este determinata si de existenta necesitatii, s-ar putea spune matematica, pentru creativitate umana, datorita faptului ca modul in care perceptia umana lucreaza este cel al unui sistem informational cu auto organizare [6]. Astfel de sisteme au nevoie de creativitate si de provocari.

In ultimii ani, in domeniul afacerilor s-au “jucat” trei jocuri majore: cel al restructurarii, cel al reducerii costurilor si cel al caliatii. Ce se intampla, insa, cand un competitor este la fel de competent si de “cost-efectiv”, comparativ cu un altul ? In mod evident, este nevoie de o gandire creativa, de inovare, astfel incat unul dintre competitori sa capete un avantaj fata de celalalt. Exista asertiunea conform careia creativitatea apartine lumii “artei” si ca, oricum, este o problema de talent. In lucrarea “Serios Creativity” [6], Eduard de Bono arata ca acest mod de a intelege creativitatea este depasit.

Ratiunile pentru care nu s-a acordat, pana in prezent, atentia cuvenita creativitatii sunt:

Exista unii care cred ca instrumentele sistematice si deliberate nu pot conduce la creativitate, pentru ca orice structura va limita imediat libertatea. Exista, intr-adevar, structuri restrictive, dar exista si structuri care elibereaza (de exemplu, o notatie matematica adecvata). Gandirea creativa (gandirea laterala) poate fi privita ca un tip special de operare a informatiei, pe langa altele ca : logica, simularea pe computer etc. A intelege logica creativitatii inseamna sa fie vizat comportamentul sistemelor informationale cu auto-organizare; acestea sunt sisteme care formeaza si utilizeaza modele. Dupa intelegeea logicii creativitatii, al doilea nivel este cel care se refera la motivatie, adica la vointa unei persoane de a face o pauza, o ruptura a pragmatismului cotidian si de a se focaliza pe anumite puncte si apoi de a face putina gandire laterala. Este nevoie de creativitate si pentru a deveni liberi de structurile temporale, care au fost instaurate de o secventa particulara a experientei.

In orice sistem cu auto organizare este necesara creativitate deoarece creativitatea nu este doar o cale simpla de a face lucrurile mai bine; fara ea, nimeni nu este capabil sa utilizeze informatia si experienta care sunt, deja, la indemana pentru utilizare si care sunt inchise in structuri vechi, modele vechi, concepte si perceptii vechi. Managementul de intretinere este puternic orientat spre “rezolvarea problemelor”, dar intr-o lume dinamica, acest tip de management nu mai este suficient; este nevoie de o gandire creativa, de diferentiere si de initiative de marketing.

Competitia nu mai este suficienta; competitie inseamna a concura, in aceeasi cursa cu competitorii, in care comportamentul unuia este, in mare, determinat de comportamentul celorlalti competitori. De aceea, este necesara, ceea ce s-ar putea numi “Supra / petitie”, care ar insemna “a crea propria ta cursa”, sau de a crea noi “monopoluri ale valorii” [6]. O asemenea observatie poate avea o semnificatie aparte pentru intelegerea acestei paradigme a monopolului valorii, mai ales daca tinem seama ca Huberman arata, intr-o viziune aproape nietzscheniana, ca inovarea se realizeaza prin necesitatea creativitatii care invinge rezistenta sociala [7]. De altfel, dupa observatiile psihologilor, indivizii rezista, cu tenacitatea cea mai mare exact in punctul in care presiunea schimbarii a atins valoarea maxima. Interpretare ce are sens, deoarece:

Aceste “monopoluri ale valorii” se bazeaza, in mare, pe valori integrate. Daca, intr-o prima faza, businessul a fost cel al “produselor si serviciilor”, apoi cel al “competitiei”, acum se poate vorbi de faza “valorilor integrate”. In aceasta faza este mare nevoie de creativitate. Este adevarat ca, daca am avea informatie perfecta intr-o situatie particulara, atunci gandirea nu ar mai fi necesara. Dar aceasta sansa este mica si avem nevoie de gandire pentru a cauta sensul in informatie si nu doar in gandire “analitica”.

  • Majoritatea oamenilor de stiinta si oamenii de afaceri cred ca daca doar se analizeaza datele, atunci se vor gasi idei noi. Din pacate, acest lucru nu este adevarat, deoarece mintea poate sa vada doar ceea ce este pregatita sa vada. Analiza datelor permite selectarea, din repertoriul vechilor idei, a aceleia care se potriveste. Deci, analiza nu produce idei noi. Daca se doreste o idee noua, este necesar sa existe capacitatea mintii de a incepe, cu creativitate, o idee noua, care sa fie, apoi, comparata cu realitatea.

    • O ipoteza este o “ghicire”, o “speculatie”, sau, cum spunea Novalis, o “plasa de pescuit””. Ipoteza da un cadru prin care se poate privi la informatie ca prin “ochelari de cal” [6]. O ipoteza ar trebui sa deschida posibilitatile, dar, adesea, ea le inchide, pentru ca se presupune ca ipotezele ar trebui sa fie rezonabile si atunci nu exista alta alternativa de succes decat schimbarea paradigmelor. Este nevoie, deci, de gandire creativa, de tehnici si metode pentru schimbarea paradigmelor si conceptelor.

    Este surprinzator, dar benefic acestui studiu ceea ce, cu mult timp in urma, formula Gaston Bachelard in Dialectica spiritului stiintific modern [8] :“Se confunda aproape mereu actiunea decisiva a ratiunii cu recurgerea monotona la certitudinile memoriei. A intoarce rationalismul dinspre trecut spre viitorul spiritului, dinspre amintire spre tentativa, dinspre elementar spre complex, dinspre logic spre supralogic, iata sarcini indispensabile unei revolutii spirituale”. Dar si mai surprinzator este faptul ca Gaston Bachelard, in lucrarea mai sus mentionata, il citeaza pe Dostoievski, care a putut scrie ca “ratiunea cunoaste numai ce a reusit sa invete”. Si, totusi, pentru a gandi, de cate lucruri nu va trebui, mai intai, sa te dezveti ? In sensul acestei paradigme, Gaston Bachelard sustinea ca trebuie redata ratiunii umane functia sa de turbulenta si agresivitate [8]. S-ar contribui, astfel, la intemeierea unui suprarationalism care ar inmulti ocaziile de gandire, iar, in mod vizionar, Bachelard mai scria ca “atunci cand isi va fi gasit doctrina, acest suprarationalism va putea fi pus in corelatie cu suprarealismul, caci sensibilitatea si ratiunea vor fi deopotriva redate fluiditatii lor”. Cultural, au fost dezvoltate excelente metode de procesare a informatiei, dar nu si de percepere a ei.

    Producerea “ingredientelor” pentru procesarea informatiei este rolul perceptiei. Perceptia organizeaza lumea in x si y, care apoi sunt tratate matematic. Ea ne da observatiile si propozitiile pe care, apoi, le procesam cu logica. Tot ea ne da cuvintele si alegerea cuvintelor cu care gandim despre orice. Nu s-a facut mare lucru despre perceptie, pentru ca nu a fost inteleasa [6]. S-a presupus mereu ca perceptia opereaza, ca si procesarea, intr-un sistem informational pasiv, organizat extern. Doar in ultimele decenii s-a inceput intelegerea comportamentului sistemelor informationale autoorganizate si al retelelor neuronale auto-organizate. Abia de acum incolo exista modele conceptuale pentru a se incepe intelegerea perceptiei, umorului si creativitatii.

    A devenit din ce in ce mai evident ca inovarea are loc in faza perceptuala a gandirii. Aici se formeaza perceptiile si conceptele si tot aici ele trebuie sa fie schimbate. Astfel, apare rolul central al perceptiei in gandirea creativa si cum gandirea laterala este strans legata de gandirea perceptuala, cea mai mare parte a gandirii ordinare are loc in faza perceptuala; majoritatea greselilor in gandire sunt inadecvari ale perceptiei, mai degraba, decat, greseli de logica.

    Traditia a pus logica deasupra perceptiei si a generat un sentiment inconfortabil in raport cu fluiditatea si “posibilitatile perceptiei”, cautandu-se un refugiu in aparentele certitudinii adevarului “logic”.

    Cu perceptia nu vedem lumea asa cum este, ci asa cum o percepem, modelele perceptiei fiind construite de o anumita secventa temporala a experientei, care ne poate impiedica sa vedem “viitorii”, pentru care suntem inzestrati sa-i putem alege. Se creaza o sfera personala a perceptiei, in interiorul careia totul este logic. Aceasta aduce aminte de remarca Sfantului Augustin cu privire la dezordinea (haosul) creat de cel care “percepe” doar un fragment al mozaicului si actioneaza la nivelul intregului, pentru a face ordine. Evident, rezultatul este haosul. Logica este corecta, dar daca perceptia este limitata, atunci rezultatul ar putea fi neadecvat. Din sfere logice diferite rezulta comportamente diferite, dar fiecare individ se comporta adecvat in sfera sa logica.

    De aici, provine nevoia de instrumente de largire a perceptiei in mod creativ si apeland chiar la “logica” apei -, substanta ideala din natura. “Logica” apei este logica perceptiei fata de “logica” stancii, care reprezinta logica traditionala a procesarii [6]. Stanca are o forma permanenta si stabila, iar apa se adapteaza, se “potriveste” vasului sau circumstantelor. Perceptia depinde de context, experienta, emotii, puncte de vedere, cadru etc. Ca si apa, perceptia se construieste in straturi ce se “compun” pentru a da o perceptie totala. O stanca este statica; apa este fluida si curge. “Logica” stancii se ocupa cu “ce este”, pe cand “logica” apei si perceptia se ocupa cu “ce ar putea fi”. Stanca are un contur, o margine bine conturata, iar apa are margini fluide; acestea se relationeaza cu logica “fuzzy” a perceptiei. Perceptia cauta intelesuri si incearca sa gaseasca sensul celor prezente. Ea cauta, de asemenea, ca si apa, o stare stabila (in termenii retelei neuronale din creier). Pentru a fi creativi, este important sa ne dam seama de fluiditatea perceptiei si de posibilitatea perceptiilor multiple, fiecare fiind valabila. Acest lucru este esential pentru o gandire creativa, pentru a inlocui “este” cu “poate fi”. La sfarsitul gandirii creative, totusi, avem nevoie sa revenim la logica stancii, pentru a prezenta ideile care sunt solide, bune de infaptuit si cu valoare testabila. Dar pentru a ajunge la ele, mai intai este nevoie de fluiditatea logicii apei si de gandirea laterala.

    1.2.1.2. Inovarea in sistemul antreprenorial.

    Inovarea este instrumentul specific al sistemului antreprenorial [9]. Este actul care inzestreaza sistemul cu o noua capacitate de a crea bogatie. Inovarea creaza un mijloc a carei intrebuintare inzestreaza ceva din natura cu valoare economica. Un exemplu, dat de Peter F. Drucker [9], este deosebit de elocvent: “Pana acum un secol, nici uleiul mineral care iesea din pamant, nici bauxita-minereul din care se extrage aluminiu - nu erau mijloace. Erau niste neplaceri: ambele faceau pamantul nefertil. Mucegaiul era o calamitate, nu un mijloc. Bacteriologii faceau eforturi disperate pentru a-si proteja culturile de bacterii, impotriva contaminarii cu aceasta ciuperca. Apoi, in anii '20, un medic londonez, Alexander Fleming a realizat ca aceasta <calamitate> era exact distrugatorul de bacterii pe care il cautau bacteriologii, iar mucegaiul a devenit un mijloc valoros”.

    Acelasi lucru este adevarat si pentru sfera sociala si pentru cea economica. Nu exista resurse mai mari in economie decat “puterea de cumparareem>”. Dar puterea de cumparare este creatia unui antreprenor inovativ. Webster (citat in [10]) defineste inovarea drept “abilitate de a aduce ceva nou in existenta”. Altii considera ca inovarea este un proces uman care conduc la un rezultat nou, util (rezolva o problema existenta si satisface o nevoie) si inteligibil (poate fi reprodus) [9, 10].

    O foarte utila definitie a inovarii provine din literatura recenta asupra psihologiei sociale. Dupa Amabile (citat in [10]), un produs sau o reactie vor fi judecate ca fiind inovative pana la limita in care sunt noi si compatibile, utile, corecte sau valabile scopului vizat, iar scopul fiind, mai degraba, euristic, decat unul algoritmic. Scopurile algoritmice sunt guvernate de reguli fixe. Calea catre solutie este clara si bine orientata. Algoritmul trebuie dezvoltat dintr-un start, care implica o noua interactie dintre persoane, un scop si un mediu social.

    Dar care sunt caracteristicile persoanelor creative? Poate fi oricine inovativ ?

    S-au facut multe consideratii in legatura cu lista de trasaturi ale persoanei creative. Dupa o aproape exhaustiva revizie a literaturii de specialitate, Roe propune urmatoarea lista cu trasaturi ale persoanei creative [11] :

    La aceasta lista, Raudsepp (citat in [6]) mai adauga urmatoarele trasaturi:

    Pentru a raspunde si la intrebarea daca poate fi oricine inovativ, este de preferat modul concis in care John. J. Kao se exprima : “Logica fara pasiune este sterila, in timp ce inspiratia fara analiza este adesea arbitrara sau nechibzuita” [10]. Exista mai multe stadii ale inovarii. Dupa cum se arata in tabelul nr. 1, aceasta incepe cu interesul : trebuie sa fie ceva irezistibil intrisec problemei.

    Tabelul nr. 1 – Procesul inovarii.


    STADIUL INOVARII

    ACTIVITATEA

    STILUL PSIHOLOGIC

    Interesul

    Cercetarea mediului

    Intuitie / Emotie

    Pregatirea

    Prepararea expeditiei

    Detaliere / Planificare

    Incubarea

    “Pigmentarea lucrurilor”

    Intuitie

    Iluminarea

    Experienta “Eureka”

    Intuitie

    Verificarea

    Cercetarea de piata

    Detaliere / Rationalitate

    Exploatarea

    Magnat industrial

    Detaliere / Rationalitate

    Interesul este urmat de stadiul pregatirii, in care se elaboreaza agenda intelectuala, mai mult in mai mare masura chiar decat ar face-o cineva care ar pleca intr-o excursie. Incubarea urmeaza ca o intuitiva si ardenta munca asupra problemei. Iluminarea urmeaza ca o iesire intuitiva la lumina deplinei descoperiri. In final, rezultatul trebuie verificat, iar in stadiul exploatarii, acesta trebuie sa produca valoare adaugata.

    Atentia acordata de diversi autori inovarii, atunci cand analizeaza antreprenoriatul, este determinata de legaturile intrinseci dintre creativitate si antreprenoriat. Un antreprenor poate fi definit ca fiind cineva care este sensibil la oportunitati si are simtul libertatii atat in sens personal, cat si in sens organizational, pentru a actiona asupra oportunitatii.Antreprenoriatul are conotatia implementarii (doing). In timp ce inovarea implica o viziune asupra a ceea ce este posibil, antreprenorul transpune viziunea creata in actiune, intr-o viziune umana care ghideaza munca grupurilor de oameni. Daca termenul de inovare sugereaza procesul de implementare, prin care inspiratia creativa conduce la rezultate practice, atunci antreprenoriatul este procesul uman si organizational prin care inovarea are loc.

    1.2.2. Transferul de tehnologie.

    1.2.2.1. Definitii si mecanisme generale ale transferului de tehnologie.

    Transferul de tehnologie implica o serie de relatii, de tip formal si informal, intre unitatile de cercetare – dezvoltare si sectoarele economice publice si private. Scopul transferului il constituie intarirea economiei pe un teritoriu, prin accelerarea aplicarii noilor tehnologii si resurse pentru satisfacerea necesitatilor si oportunitatilor sectorului privat si public. Transferul de tehnologie este procesul prin care cunostinte, facilitati sau capacitati existente, finantate din foduri publice de cercetare – dezvoltare, sunt folosite in scopul satisfacerii unor necesitati publice si private [12].

    In principiu, intre rezultatele eforturilor de transfer tehnologic de succes se pot evidentia imbunatatirea produselor, eficientizarea serviciilor, perfectionarea proceselor de fabricatie, realizarea unor produse noi destinate desfacerii pe piete nationale si internationale. In esenta, procesul de transfer tehnologic presupune trei entitati (fig. 9), aflate intr-o relatie de cooperare.


    Fig. 9 – Procesul transferului tehnologic.

    Aceste entitati participa, in functie de activitatea specifica a fiecareia, la schimbarea tehnologica ce presupune:

    Astfel, transferul de tehnologie este perceput, in acceptiunea cea mai generala, ca transfer al rezultatelor cercetarii din unitatile de cercetare – dezvoltare (universitati, institute de cercetare), in firmele de afaceri sau in alte componente ale societatii [13]. Cele trei entitati care participa la transferul de tehnologie au ca obiectiv accelerarea utilizarii economice a rezultatelor cercetarii, implicand tranzitia de la inventie la inovare si difuzarea de succes pe piata, creand, astfel, valoare adaugata.

    Pe plan international se constata dezvoltarea unei largi retele de organizatii pentru promovarea competitivitatii si a transferului de tehnologie. Aceste organizatii s-au constituit ca sisteme de interfata intre unitatile de cercetare si firmele industriale. Dintre cele mai cunoscute organizatii internationale de transfer tehnologic, mentionam :

    In ultimii 15 ani au fost constituite in SUA si in Europa de Vest din ce in ce' mai multe asemenea organizatii. Astfel, in SUA, numarul organizatiilor de transfer tehnologic a crescut de la 100, in anul 1983, la 400, in anul 1991. In Germania, intre anii 1983 – 1988, au fost infiintate 70 de organizatii de transfer tehnologic, iar in Franta, numarul acestor organizatii a ajuns la 40. Treptat, dupa anul 1989, in contextul tranzitiei la economia de piata, asemenea organizatii au aparut si in Europa Centrala si de Est.

    Functiunile principale ale acestor organizatii sunt de intermediere si stimulare a transferului tehnologic. Prin asigurarea de facilitati si servicii tehnologice, aceste organizatii urmaresc aplicarea inovarii, a transferului de tehnologie si a managementului calitatii pentru cresterea competitivitatiiintreprinderilor, precum si acordarea de consultanta si asistenta organizatiilor de cercetare – dezvoltare in vederea adaptarii la noile cerinte ale globalizarii.

    Obiectivele specifice ale activitatii organizatiilor de transfer tehnologic sunt :

    1. Sprijinirea intreprinderilor industriale in scopul :
      • aplicarii de noi tehnologii si modernizarii celor existente ;
      • imbunatatirii potentialului de cooperare cu parteneri internationali ;
      • atragerii de fonduri nerambursabile si rambursabile, inclusiv fonduri de capital – risc ;
      • perfectionarii managementului calitatii.
    2. Sprijinirea organizatiilor de cercetare – dezvoltare pentru ca acestea :
      • sa poata transfera rezultatele cercetarii in economie ;
      • sa poata coopera si asista intreprinderile in vederea aplicarii de noi tehnologii si modernizarii celor existente ;
      • sa se poata adapta mai usor la fenomenul globalizarii.
    3. Sprijinirea programelor nationale, regionale si internationale, prin :
      • efectuarea de studii si cercetari privind politica stiintei si strategia dezvoltari ;
      • atragerea de noi participanti la programele publice, corelata cu o mai buna informare a acestora ;
      • atragerea de noi surse de cofinantare a programelor.
    4. Cresterea gradului de informare si de constientizare asupra conceptelor de inovare,de calitate si de transfer tehnologic prin :
      • dezvoltarea si implementarea de programe educative privind conceptele de inovare, de calitate si de transfer tehnologic ;
      • actiuni de diseminare a informatiilor din stiinta, tehnologie si inovare, inclusiv prin mijloacele tehnologiei informatice ;
      • activitati de formare / perfectionare a resurselor umane implicate;
      • activitati de sprijin metodologic si logistic in beneficiul doctoranzilor ;
      • atragerea tinerilor absolventi la activitatile programelor specifice ;
      • actiuni de promovare a conceptelor de inovare, de calitate si de transfer. tehnologic in cadrul firmelor si in randul publicului.