Centrul de Cercetare pentru Membrane si Materiale Macromoloeculare din Bucuresti, impreuna cu Universitatea Romano – Americana si IPRONEF SA au format consortiul STRATEG pentru a realiza proiectul privind ELABORAREA STRATEGIEI NATIONALE IN DOMENIUL CDI PENTRU PERIOADA 2007-2013 BAZATA PE ELEMENTELE UNEI PLANIFICARI STRATEGICE. Acest proiect urmeaza a fi finantat de Ministerul Educatiei si Cercetarii, prin programul sau sectorial. Pana la semnarea contractului de finantare publica, consortiul STRATEG a hotarat sa declanseze primele activitati ale proiectului, finantarea fiind asigurata din fondurile proprii alocate in contul cofinantarii acestui proiect. Consortiul STRATEG si-a propus sa publice rezultatele stiintifice ale proiectului in scopul unei largi dezbateri nationale asupra politicii stiintei din Romania.

1. Probleme ale analizei sistemului actual de organizare si conducere a activitatii de CDI.

Introducere.

Dezvoltarea economiilor nationale ale societatilor in tranzitie - in particular, a societatii romanesti - se afla sub inraurirea directa unor factori de influenta cu un impact de mare complexitate.

Evolutia pe termen mediu si lung, a societatii in tranzitie este studiata in proiect in scopul stabilirii corelatiilor cele mai probabile si pentru determinarea unor elemente de prognoza a dezvoltarii. Un rol important in aceasta prognoza il are capacitatea de evaluare a factorilor informationali - inovativi. Analizand succesul dezvoltarii prin stiinta si tehnologie a SUA, Frantei, Germaniei, Noii Zeelande si a altor tari, se arata ca la baza succesului acestuia au stat spiritul intreprinzator si inovarea continua.

Beneficiile economice depline ale inovarii si transferului tehnologic pot fi obtinute, intr-o sustinuta dezvoltare economica, daca inovatiile tehnologice sunt larg difuzate in activitatile societaţii. Astfel, difuzarea unei tehnologii majore necesita conceptualizarea si implementarea unor relatii sociale de sprijin (sau inovatii sociale) intre producatori, furnizori, finantisti, autoritati publice etc. Adoptarea unui set major de tehnologii implica dezvoltarea simultana a inovatiilor sociale – in comert, in management, in arena politica, in institutii si organizatii care faciliteaza implementarea inovatiilor tehnologice si sustin deplin utilizarea lor.

Tranzitia la o societate moderna se poate face numai pe baza schimbarilor fundamentale in capacitatea sociala, adica a infrastructurilor materiale si non-materiale ale societatii. Pe baza acestor idei - forta, proiectul STRATEG fundamenteaza teoretic si practic instrumentele destinate stimularii inovarii si cresterii competitivitatii economiei nationale. In acest scop, in proiect sunt studiate problemele reformei sistemului de cercetare – dezvoltare – inovare din Romania, conceptele de baza ale inovarii, transferului tehnologic si ale antreprenoriatului. Sunt analizate problematicile organizarii si managementului sistemului national inovativ, precum si cele ale finantarii cercetarii, inclusiv prin fonduri de capital - risc. Pe baza unor fundamentari teoretice, sunt studiate modelele matematice ale procesului de diseminare inovativ-antreprenoriala si sunt definite relatiile dintre structura informatiei stiintifice / tehnologice si capacitatea de difuzare in procesul dezvoltarii social-industriale.

1.1. Probleme ale reformei sistemului de cercetare – dezvoltare – inovare din Romania.

1.1.1. Starea actuala

In prezent, in Romania exista prioritar trei sisteme de cercetare – dezvoltare – inovare :

Asa cum constata Petre Frangopol,in anul 1999, toate cele trei sisteme sunt structuri autocratice vechi, cu ramificatii si influente in structurile politice si guvernamentale, situatie care, in linii mari, se mai mentine si in prezent. Aceste sisteme functioneaza in paralel, autoalimentandu-si interesele de supravietuire si fiind rupte de preoblemele reale ale reformei si dezvoltarii. Intre managementul acestor institutii publice si managementul sectorului privat din economie exista conflicte de incompatibilitate.De asemenea, in actualul sistem national de CDI mai exista urmatoarele structuri decercetare – dezvoltare – inovare:

Ca si in celelalte tari excomuniste, dupa Revolutia din decembrie 1989, in Romania a scazut importanta acordata stiintei, aceasta fiind considerata ca fiind un simplu consumator al unor resurse limitate. Lipsa coerentei dintre diferitele structuri de stat, determinata de o intelegere deficitara a ideii de reforma, se manifesta in slaba legatura dintre politica economica si politica stiintei. Nici pana in prezent mediile politice si ale societatii civile nu au ajuns sa recunoasca rolul pe care l – ar putea avea stiinta asupra reformei. Redefinirea rolului stiintei in contextul tranzitiei ar trebui sa se fundamenteze pe ideea ca stiinta si tehnologia reprezinta factorii cheie ai dezvoltarii economice si sociale

Declaratiile reformiste din ultimii 15 ani au dat mereu o unda de speranta in cresterea rolului stiintei, aceste declaratii atacand incompetenta, managementul slab, nomenclatura de stil vechi si deschizand portile competitiei loiale, intr-u context benefic de descentralizare a finantarii cercetarii stiintifice si de stimulare a inovarii. Prin masurile stabilite in actele normative adoptate referitoare la stiinta, declaratiile reformiste sunt consacrate juridic. Pentru a - si atinge efectul benefic, aceste masuri trebuie sa fie sustinute si de ample actiuni de recuperare a specialistilor si de revigorare a institutelor ce se vor dovedi necesare pentru dezvoltarea Romaniei. În ceea ce priveste starea specialistilor din cercetare, cu acestia s-au petrecut fenomene discriminatorii care au condus la migrarea lor catre alte activitati, la diminuarea apetitului pentru cercetare sau la orientarea acestora spre programe si proiecte finantate din afara tarii. Asa cum se arata in figura nr. 5, numarul cercetatorilor stiintifici a scazut drastic incepand cu anul 1993, cand erau in activitate 16.652 cercetatori, astfel incat in anul 2001 numarul acestora ajunsese la numai 8.507. Injumatatirea numarului de cercetatori s-a cuplat cu diminuarea considerabila a calitatii managementului din cercetarea stiintifica romaneasca. Intr-un studiu privind cooperarea internationala in tarile postcomuniste, printre tarile analizate fiind si Romania, se arata ca majoritatea acestor cooperari se datoreaza initiativelor individuale ale cercetatorilor si foarte putin managerilor sectorului de cercetare stiintifica [2]. Desi presiunea ierarhiei din trecut a disparut, acesta a fost inlocuita fie cu indiferenta lor, fie cu abuzurile lor. Calatoria in strainatate este forma cea mai populara de contacte internationale, dar si aceasta este restrictionata de lipsa fondurilor. La ora actuala, un numar important de cercetatori romani lucreaza in diferite institute straine, pe baza unor contracte pe termen lung. De asemenea, altii lucreaza pe baza unor granturi de cercetare orientata pe baza unor finantari provenind din Uniunea Europeana sau de la funatii straine. Multi nu se mai intorc iar o alta parte dintre acestia se pensioneaza sau intra in somaj. Inca din anul 1998 se facea deja simtita criza lipsei de specialisti cu experienta [3].

Fig. 5 – Evolutia numarului de cercetatori intre anii 1993 – 2001.

Criza stiintei postcomuniste din Romania poate fi perceputa din cel putin trei perspective:

Conform evaluarii unui grup de experti ai Comisiei Natiunilor Unite pentru Stiinta si Tehnologie in serviciul Dezvoltarii [4], sistemele de cercetare – dezvoltare – inovare (CDI) existente in tarile aflate in tranzitie, deci si in Romania, nu sunt in masura sa asigure promovare dezvoltarii industriale, datorita unor slabiciuni ale acestora, printre care cele mai importante sunt:

  • Pe de alta parte, in Romania mai exista, inca, o baza tehnico – materiala de CDI, creata anterior revolutiei anticomuniste, dar si o industrie a inovarii. Cu toate acestea, procesul inovativ a fost mult franat, prin disparitia treptata a protagonistilor umani si institutionali, precum si prin micsorarea investitiilor si cheltuielilor din CDI, asa cum se demonstreaza prin figura nr. 6, din care se observa saderea potentialului inovativ al Romaniei.

    • Fig. 6 – Evolutia potentialului inovativ (N – Numarul de cereri de brevet de inventie, f – Finantarea, €, c – Numarul de cercetatori.

    1.1.2. Noi premize privind reforma sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare.

    Pentru a scimba aceasta stare de fapt este necesar sa se catalizeze structurarea unor noi relatii si mecanisme ale comunitatii stiintifice, societatii civile si ale cooperarii internationale pentru promovarea inovarii si stimularea excelentei, pe baza unei reforme reale si eficiente a sistemului CDI.

    1.1.2.1. Principiile generale ale reformei sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare

    I. Actualul sistem de CDI s-a dezvoltat, treptat, dupa anul 1948, in contextul unei economii planificate. Acest sistem este rigid, anacronic si incompatibil cu economia de piata si cu globalizarea economica.

    II. Misiunea principala a activitatii CDI este sa abordeze probleme importante ale tranzitiei si dezvoltarii economico – sociale. In general, proiectele CDI trebuie realizate in corespondenta cu proiectele economice.

    III. Reforma CDI trebuie realizata in scopul facilitarii dezvoltarii acestei activitati, mai ales prin stimularea mecanismelor concurentiale.

    IV. Transferul tehnologiilor straine, din tarile avansate, trebuie combinat cu transferul rezultetelor CDI din Romania.

    V. Inventiilor nationale trebuie sa li se asigure prioritate, astfel incat rezultatele CDI sa se transforme in capacitati de productie iar Romania sa poata deveni exportator de tehnologii.

    VI. Trebuie structurat un echilibru intre realizarea obiectivelor pe termen scurt si a celor pe termen lung, respectiv, intre dezvoltarea tehnologica, cercetarea aplicativa si cercetarea fundamentala.

    VII. Resursele limitate ale CDI trebuie astfel administrate, incat sa fie orientate pe prioritati si subiecte majore. Acestea trebuie concentrate catre probleme cheie de interes national.

    VIII. Democratia academica si cariera stiintifica vor fi incurajate si dezvoltate.

    IX. Va fi adoptat un program special de “ Brain – regaining ” , prin care sa creasca rolul social al cercetatorului stiintific.

    X. Activitatile CDI trebuie combinate cu popularizarea cunoasterii stiintifice si tehnologice, iar conexiunile dintre cercetarea stiintifica si educatie trebuie consolidate.

    1.1.2.2. Scopul si obiectivele reformei sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare

    Scopul reformei sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare este acela de a restructura conexiunile dintre stiinta, tehnologie, economie si societatea civila, astfel, incat sa fie lasata piata sa decida distributia primara a resurselor CDI si pentru a accelera comercializarea rezultatelor stiintifice si tehnologice.

    I.Schimbarea structurii organizationale a sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare.

    Schimbarea structurii organizationale a sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare se bazeaza pe o viziune structurala care simplifica componentele sistemului, le coreleaza in mod eficient si asigura cheltuieli diminuate. O asemenea structura – tinta este prezentata in figura nr. 7 si o supunem dezbaterii publice.


    Fig. 7 – Structura – tinta organizationala a sistemului national de CDI.

    II.Trecerea tematicii de CDI de la modelul traditional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate si relevanta strategica.

    Agenda intelectuala a tematicii de cercetare se va realiza intr-un context transdisciplinar si va fi dirijata de relevanta strategica. Prin tematica de cercetare se vor promova stiinta si cercetarea – dezvoltarea asociate cu inovarea, transferul tehnologic si cu serviciile stiintifice, se va realiza   asigurarea cunoasterii stiintifice si tehnologice, precum si a calificarii care vor sustine dezvoltarea prospera prin tehnologie, protectia ediului si bunastarea tarii si a populatiei.

    III.Multiplicarea resurselor de finantare a CDI si perfectionarea sistemului de finantare.

    Resursele de finantare publica a CDI se constituie in Fondul Public pentru Stiinta, Tehnologie si Inovare si provin din:

    Sistemul de finantare a proiectelor de CDI este in regim de cofinantare si de competitie.

    IV. Schimbarea sistemului de management al unitatilor de CDI.

    Managerul este persoana care, in virtutea sarcinilor, responsabilitatilor si competentelor, exercita procese de management, deci adopta decizii si initiaza comportamentul decizional si actional al altor persoane. In vederea perfectionarii manageriale a unitatilor de CDI, se va generaliza institutia “managerului” pe baza de competitie reala, adica pe fundamentul concursului si contractului de management.

    V. Stimularea formarii si functionarii organizatiilor noi de cercetare (cu capital public sau privat).

    Institutele cu profil similar vor fuziona intre ele si cu catedrele universitare corespondente, formand noi organizatii de CDI, creandu-se astfel puternice centre de cercetare universitara. Prin lege se va reglementa privatizarea unitatilor de CDI, prin participarea cercetatorilor ca asociati, cu drept de preemtiune. Se va reglementa, in mod unitar, cadrul legal de infiintare, organizare si functionare a organizatiilor de CDI, pornind de la considerentul ca activitatea lor este strategica. De asemenea, se va perfectiona cadrul legal al activitatii organizatiilor de transfer tehnologic.

    VI. Schimbarea sistemului de evaluare a rezultatelor cercetarii.

    La evaluarea rezultatelor cercetarii se va asigura:

    VII. Perfectionarea sistemului de comunicare si diseminare a rezultatelor cercetarii.

    Pentru perfectionarea sistemului de comunicare a rezultatelor cercetarii, se vor asigura:

    Bibliografie

    1. Frangopol Petre, “Exista o startegie nationala pentru stiinta?”, Romania Libera, 23.01.1999
    2. Mirskaya Elena, “International scientific colaboration in the post - communist countries: modern trends and priotites”, Science and Public Policy, 24, 5/1997
    3. Chisu Viorica Ana, “Specialistii platesc din greu nota tranzitiei”, Capital,nr. 35/03.09/1998
    4. ***      “Rapport sur les reunions de groupes, d'experts a la Commission de la Technologie”, CNUCED Bulletin 30,1995, p/8