4. Evaluarea preliminara a performantelor actuale ale activitatii de cercetare – dezvoltare din Romania.

Productivitatea si competitivitatea internationala a unei tari depind de rapida acumulare de cunostinte si de transferul efectiv al tehnologiilor si a experientei pozitive.

Peters L. Daniels a incercat sa gaseasca o dependenta intre cheltuielile de cercetare dezvoltare – inovare (CDI) si variatia exporturilor mondiale [4].

Studiul a fost efectuat, de Peters L. Daniels, pe trei categorii de tari:

In conformitate cu concluziile acestui studiu, care a fost elaborat pe baza datelor statistice din intervalul anilor 1978 – 1988, se arata ca nu exista o relatie explicita intre cheltuielile de CDI si variatia exporturilor, respectiv variatia PIB – ului.

Totusi, s-au observat doua fenomene interesante.

In primul rand, multe dintre tarile puternic industrializate (SUA, Anglia, Franta, Elvetia si Belgia) au avut caderi mari ale exporturilor, in pofida investitiilor mari in CDI. In schimb, trei dintre cele mai dinamice tari din Asia de Est (Singapore, Coreea de Sud si Japonia) au avut castiguri imense prin export, in urma investitiilor efectuate in CDI [4].

Desi, este greu de generalizat aceasta observatie, ea, totusi, sugereaza evidentele influente ale transferului de inalta tehnologie asupra cresterii exporturilor.

Este posibil ca, in studiul citat, sa nu fi fost luati in analiza si alti factori de influenta posibili.

In orice caz, aceasta discrepanta sugereaza si alte tipuri de influente, care ar putea explica scaderea potentialului de export al Europei de Vest si al Americii de Nord.

Sa definim indicii adimensionali de variatie ai PIB si CDI, dupa cum urmeaza:

fig1

fig2

in care indicii au semnificatia:

i – la inceputul perioadei de analiza;
f – la sfarsitul perioadei de analiza.

Sa calculam, cu ajutorul acestor relatii si datelor statistice din [5, 6, 7], variatiile PIB si CDI, in perioada 1987 – 1997, pentru un grup de zece tari, intre care si Romania.

In figura nr. 1 se prezinta variatia PIB – ului, in corelatie cu variatia cheltuielilor CDI, in cazul acestor tari, pe durata unui deceniu (1987 – 1997).
Fig.1 - Variatia PIB – ului, in corelatie cu variatia cheltuielilor CDI.

Dupa o perioada de 10 ani, in cazul grupului de tari puternic industrializate (SUA, Franta, Anglia, Italia) se constata ca, desi, alocarile pentru CDI (% din PIB) au scazut, PIB–ul a crescut, indicele de variatie al acestuia avand valori mai mici de 0,3.

In cazul Germaniei, desi, alocarile pentru CDI au scazut mai pronuntat, totusi, PIB–ul a crescut semnificativ, indicele de variatie al acestuia fiind ∂PIB = 0,5.

In schimb, cheltuielile CDI ale Japoniei si Canadei au crescut, in conditiile in care a crescut si PIB – ul, ∂PIB fiind de 0,34 pentru Japonia, respectiv 0,25 pentru Canada

Mai pronuntat apare fenomenul in cazul Noii Zeelande, care la un ∂CDI= 0,38 ii corespunde un ∂PIB = 0,73 , deci o crestere destul de pronuntata a PIB – ului.

Coreea de Sud prezinta un ∂CDI= 1,2 , adica o crestere mare a cheltuielilor cu CDI, careia ii corespunde un ∂PIB =1,16 , ceea ce inseamna o mare crestere a PIB – ului.

In ceea ce priveste Romania, indicele de variatie a cheltuielilor CDI are o valoare ∂CDi= - 0,54 caruia ii corespunde un ∂PIB = - 0,46. Aceste variatii arata ca, daca, au scazut drastic cheltuielile cu CDI, la fel de drastic a scazut si PIB – ul romanesc.

Din aceste calcule si observatii, putem estima ca nu exista o relatie de dependenta explicita intre cheltuielile CDI si variatia PIB – ului, ceea ce inseamna ca ar trebui luati in analiza si alti factori de influenta.

Un asemenea factor de influenta, dupa Fukuyama (citat in [4]), ar putea fi capitalul social.

Ca factor social de influenta, acesta sugereaza ca proprietatea si exploatarea eficienta a acesteia depind mult de setul de valori comune si de sociabilitate.

Increderea, de exemplu, este cea care formeaza baza relatiilor efective intre firme si mentine capacitatea inovativa in interesul firmei si al cresterii PIB – ului.

Pe asemenea rationamente, ar putea fi identificati si alti factori de influenta a PIB – ului, in scopul de a gasi relatia de dependenta explicita, relatie, in cadrul careia, o pondere semnificativa o are investitia in CDI.

Acesta necesita cercetari in profunzime, deoarece inovarea, ca proces, este mai mult, decat, un mijloc de a redresa problemele tranzitiei si ale dezvoltarii, prin balanta platilor.


Intr-o prima aproximatie, se poate evalua ca simpla investire in CDI nu rezolva automat problema cresterii PIB – ului . Aceasta investire trebuie asociata capitalului social, capacitatii inovative, cat si altor factori de influenta [4].

Din perspectiva acestor interpretari, firma inovativa este aceea care opereaza cu o retea complexa de cooperare si care este in competitie loiala cu alte firme si organizatii, care construieste o gama performanta de asocieri inovative si de legaturi cu furnizorii si clientii.


Indicele productivitatii inovative [3] se defineste cu relatia:

fig3

in care:

C1 – cheltuielile CDI efectuate pe un cercetator, lei / cercetator.
C0 – cheltuielile CDI efectuate pe un brevet de inventie, lei / brevet.

Valorile indicelui productivitatii inovative au fost calculate pentru un grup de sapte tari, intre care si Romania. Aceste valori calculate sunt reprezentate grafic in figura nr. 2.

In figura 2 se prezinta evolutiile, in timp, ale urmatorilor parametrii ai dezvoltarii prin CDI:

  1. PIB / cap locuitor, considerat ca un indicator al bunastarii.
  2. Cheltuielile cu CDI.
  3. Indicele productivitatii inovative.

Se observa ca, in cazul tarilor cu valori mari ale PIB / cap locuitor, corelat si cu cheltuielile CDI, corespund valori ale ∂i mai apropiate de zero.

De regula, C0 ≥ C1 si, de aceea, cazul ideal este dat de , C0 = C1 , situatie in care ∂i = 0.

Astfel, SUA, care prezinta cel mai mare PIB / cap locuitor si aloca cheltuieli mari de CDI, realizeaza un indice al productivitatii inovative cu valori de – 0,77 , pana la – 0,83 , in timp ce Coreea de Sud realizeaza ∂i =  - 0,19 …… - 0,5.

Romania realizeaza ∂i cele mai apropiate de valoarea “-1 “(C1 = 0 → ∂i = - 1 ), ceea ce inseamna o foarte scazuta productivitate inovativa, care se reflecta intr-un PIB / cap locuitor modest, cu valori cuprinse intre 1120 – 1346 USD / cap locuitor.

Observatii de acelasi tip se pot face si in cazul celorlalte tari analizate.

Ceea ce trebuie remarcat, ca evident, este ca indicele de productivitate inovativa prezinta valori cat mai apropiate de zero, cu cat cresc cheltuielile CDI / cercetator si cu cat scad cheltuielile CDI / brevet.

Aceasta inseamna ca, stimularea factorului uman, asociata unei dotari tehnico-stiintifice corespunzatoare, determina cresterea venitului pe cap de locuitor, deci a PIB - ului.

In cazul acestor tari, dar si in general, chiar daca s-a marit numarul parametrilor de analiza (∂i , cheltuielile CDI, nr. populatiei, nr. cercetatori, nr. brevete, PIB ), relatia de dependenta cu PIB – ul ramane, in continuare, implicita. Aceasta inseamna a remarca “prezenta” si a altor factori, in spatele acestor cifre si curbe.

Acesti factori, care sunt mai mult de natura socio-culturala, trebuiesc studiati profund, iar, in cazul tarilor in tranzitie, aceasta cercetare reprezinta o mare miza stiintifica, dar si una pragmatica.

Pentru a intelege legatura functionala intre parametrii care se asociaza la crearea bunastarii unei natiuni, este necesar sa se studieze, in continuare, influenta productivitatii inovative si a cheltuielilor de CDI asupra evolutiei PIB – ului.

Fara a se reusi a se pune in evidenta, decat, o dependenta implicita, rezultatele obtinute, in cadrul acestui proiect, arata ca, in contextul actiuni si a unor factori socio-culturali, productivitatea inovativa si cheltuielile CDI influenteaza, intr-o mare pondere, variatia PIB - ului.

Aceasta arata ca mai sunt necesare cercetari, in continuare, care sa aiba in origine realitatea romaneasca, psiho-sociologia poporului roman, pentru a defini tranzitia, nu numai, ca un proiect pragmatic, dar si ca un proiect inovativ – socio - cultural complex.

Rezultatele acestor cercetari ar putea asigura succesul Romaniei in procesul dezvoltarii si al tranzitiei, prin transformarea societatii catre o cultura inovativa si adaptativa, astfel, incat, aceasta sa sustina emergente si strapungeri tehnologice corespondente unei rapide cresteri a competitivitatii romanesti.




Fig. 2. Evolutia PIB / cap locuitor, in corelatie cu variatia indicelui productivitatii inovative.

Pentru a intelege legatura functionala intre parametrii care se asociaza la crearea bunastarii unei natiuni, este necesar sa se studieze, in continuare, influenta productivitatii inovative si a cheltuielilor de CDI asupra evolutiei PIB – ului.

Fara a se reusi a se pune in evidenta, decat, o dependenta implicita, rezultatele obtinute, in cadrul acestui proiect, arata ca, in contextul actiuni si a unor factori socio-culturali, productivitatea inovativa si cheltuielile CDI influenteaza, intr-o mare pondere, variatia PIB - ului.

Aceasta arata ca mai sunt necesare cercetari, in continuare, care sa aiba in origine realitatea romaneasca, psiho-sociologia poporului roman, pentru a defini tranzitia, nu numai, ca un proiect pragmatic, dar si ca un proiect inovativ – socio - cultural complex.

Rezultatele acestor cercetari ar putea asigura succesul Romaniei in procesul dezvoltarii si al tranzitiei, prin transformarea societatii catre o cultura inovativa si adaptativa, astfel, incat, aceasta sa sustina emergente si strapungeri tehnologice corespondente unei rapide cresteri a competitivitatii romanesti.

Analiza evolutiei, pe perioade mari, a Produsului Intern Brut (PIB) arata ca investitiile efectuate in CDI, cu circa 4 –5 ani   anterior, se reflecta implicit intr-o crestere a PIB – ului.

Studiind evolutia acestor doi parametri, pe un grup de patru tari [5, 6], intre care Romania (figura nr. 3), se observa o similitudine intre alura anterioara a curbei CDI si alura posterioara a curbei PIB – ului.

In perioada 1981 – 1986, Coreea de Sud a efectuat cheltuieli de CDI in valoare de 12,9 miliarde USD, ceea ce a determinat, in asociere cu alti factori, o crestere a PIB – ului de 1, 2 ori, in anul 1990, fata de anul 1986. Acelasi fenomen se observa si pe celelalte portiuni de curba, corespondente perioadelor de 4 –5 ani.

Franta, in aceeasi perioada, a alocat 121,9 miliarde USD pentru CDI. In urmatoarea perioada, aceasta prezenta, in anul 1990, un PIB de 1,14 ori mai mare decat in 1986. De asemenea, Noua Zeelanda, care cu 1,91 miliarde USD, alocati pentru CDI in perioada 1987 – 1991, obtine o crestere a PIB –ului de 1,2 ori in 1996, fata de anul 1991.

In cazul Romaniei se observa fenomenul invers [4]. Astfel, aceasta a alocat 1,5 miliarde USD pentru CDI, in perioada 1989 – 1993, ceea ce corespunde la un PIB, in 1998, aproape egal cu cel din anul 1993. Acelasi fenomen, mult agravat, se repeta si in perioada 1993 – 1997, cu rezultatul scaderii si mai pronuntate, la o cota de avarie, a PIB – ului, ca efect al unei politici inadecvate de scadere continua a investitiilor in CDI.

In ceea ce priveste bunastarea din Romania, aceasta a scazut drastic, in perioada analizata, in timp ce aceasta a crescut in tarile care au investit constant in CDI (figura nr. 4 ).

Revenind la problemele Romaniei, putem preciza ca in conformitate cu conceptiile si convingerile noastre, cercetarea stiintifica face parte din cultura tarii noastre.

Pe langa aspectele de originalitate si de aportul constructiv, unul dintre obiectivele cercetarii autohtone este si acela de a avea acces la intelegerea si utilizarea cunoasterii din alte tari pentru integrarea in circuitul international al valorilor.

Cercetarea romaneasca trebuie sa devina si furnizor de competenta in economia nationala, pentru tehnologiile preluate si perfectionarea celor asimilate.

In timp ce se asigura standarde inalte ale educatiei si inovarii, cercetarea conduce la formarea acelor noi cercetatori, de care este nevoie in sistemul de cercetare si in intreaga societate romaneasca.

Cercetarea ne poate asigura rezultate concrete si poate da un impuls puternic dezvoltarii de noi produse romanesti.

Fara cercetare nu putem avea prosperitate, deci rezulta ca cercetarea este esentiala pentru starea spirituala si materiala a natiunii, in viitor.

Cercetarea romaneasca trebuie sa fie o parte independenta si semnificativa a cercetarii mondiale.

In acelasi timp, cercetarea romaneasca este o parte a culturii europene si mondiale, iar Romania trebuie sa-si aduca contributia la asigurarea continuitatii acestei culturi.

Fig. 3 – Evolutia cheltuielilor cu CDI, in corelatie cu evolutia PIB – ului.

Fig. 4 – Evolutia PIB / cap locuitor.

Putem trage concluzia ca exista o interdependenta semnificativa intre industrie si CDI, acestea neputand fi analizate separat. Lipsa unei strategii nationale, studierea si monitorizarea superficiala a acestui macrosistem, incoerenta legilor, alternarea defectuoasa a partidelor la putere au condus la o prabusire aproape totala a activitatilor de productie si CDI din Romania.

Pactul social propus de autorii acestui proiect este esential pentru viitorul Romaniei, din urmatoarele considerente:

Astfel, se creaza sursele necesare sustinerii CDI, precum si servicii, respectiv produse in concordanta cu cerintele vietii sociale.

Toate acestea conduc la dezvoltarea unei baze viabile si stabilitati intre membrii colectivitatii, realizand astfel un cerc al “puterii sociale”, care sa satisfaca toate dezideratele membrilor sai.

Modul de abordare al acestor probleme conduce la o liberalizare totala a pietei, absorbtia cercetarii de catre unitatile de productie concomitent cu modernizarea educatiei in raport cu cererea sociala.

Cu aceasta solutie politica scade rolul statului ramanandu-i doar sarcini de reglementare si garantare a libertatii cetateanului, precum si accesul acestuia la educatie si stiinta.

Bibliografie

  1. David h. Guston, Kenneth Keinston     “The fragile contract”, MIT press, Massachusetts, 1994
  2. ***      “Transformation of science in Poland, State Committee for Scientific Research”, Republic of Poland, Warsaw, 1991
  3. Dan C. Badea s.a.      “Studiu integrator al strategiilor de dezvoltare pe termen lung, prin stiinta si tehnologie”, Editura INID, Bucuresti, 1999
  4. Peters L. Daniels      “Translating national R & D Investments into trade succes; An exploration into some dynamic linkages, Science and Public Policy", col. 24, aprilie 1977, p. 113-122
  5. ***      “Main Science and Technology Indicators”, OECD 1998
  6. ***     “National Science Board, Science and Engineering Indicators” 1998, Arlington, Va, National Foundation, 1998
  7. ***     “Research and Development Statistics: National Efforts”, MoRST, Noua Zeelanda, 1998